Povești de succes! Valeria, o refugiată din Ucraina – despre integrare și stabilitate în țara de adopție
Pe Valeria am cunoscut-o în cadrul unuia dintre proiectele care are la bază sustenabilitatea poporului ucrainean refugiat pe teritoriul Republicii Moldova. Am remarcat-o din start – inteligentă, cu mult bun simț și o prezență plăcută în compania în care se afla. Din vorbă-n vorbă am cunoscut-o mai bine, iar povestea ei ni s-a arătat a fi una de succes pe partea de integrare, precum și de informare a cetățenilor ucraineni stabiliți pe teritoriul Moldovei.
Sunt din orașul Nikopol, dar mi-am făcut studiile superioare la Odesa, respectiv după absolvire acolo am rămas și mi-am întemeiat o familie. La Odesa am locuit până la izbucnirea războiului și probabil nu aș fi plecat niciodată de acolo dacă nu eram forțați.
Acolo mi-am găsit un job, l-am născut pe fiul nostru, duceam o viață în armonie și probabil de aceea, ne-a luat mult timp ambilor să ne decidem ca să venim în Moldova. Ba mai mult chiar, în primele săptămâni eram decisă să aștept terminarea războiului acasă la mine în Ucraina. Chiar dacă am trăit momente terifiante când de la geamul apartamentului nostru aflat la unul din etajele superioare, nu departe de aeroport am putut vedea ca-n palmă primele explozii la orele cinci dimineața, ne-am făcut rezerve și ne-am coborât de fiecare dată în adăpost când urlau sirenele indiferent că era zi sau noapt. Suntem cu adevărat norocoși pentru că n-am rămas, precum alții, fără case, dar ne înspăimânta ideea de a rămâne fără lucru. Chiar din primele săptămâni nu mai funcționa nimic, ceea ce însemna că trebuia să ne construim viața în condițiile noii realități. Și poate că eram și azi la Odesa dacă nu insista mentorul meu să plecăm. Pentru siguranța noastră, dar mai ales a fiului nostru care la momentul dat avea trei ani și jumătate.
Am venit în Moldova nu la întâmplare. Soțul este din Bălți și pe toată perioada începând cu 24 februarie și până pe 6 martie părinții soțului au insistat să venim ca să ne știe bine. Am locuit primele două luni la ei, după care am decis să ne mutăm. Totuși Bălțiul este un oraș prea mic pentru visele și aspirațiile noastre, dar și pentru aptitudinile care le avem. Ne-am mutat la Chișinău. Am închiriat un apartament și am început să căutăm de lucru.
Datorită unei femei minunate, căreea îi sunt profund recunoscătoare pentru link-ul care mi l-a trimis am aflat despre postul actual de muncă la care am aplicat și am fost acceptată. Astfel, începând cu 2022 și până în prezent, lucrez în cadrul proiectului organizației „Inițiativa Pozitivă” în calitate de „Asistent pentru Integrarea Refugiaților”. Am obținut acest post aproape imediat, deoarece înainte de concediul de maternitate, am lucrat în domeniul resurselor umane. Proiectul în sine se ocupă de angajarea în câmpul muncii a persoanelor din pătura vulnerabilă a societății – foști deținuți, persoane bolnave de HIV – SIDA, persoane care se droghează etc. Momentan, poporul ucrainean stabilit pe teritoriul Republicii Moldova se încadrează și el în pătura vulnerabilă, pentru că a fost forțat să-și părăsească țara, să înceapă procesul de integrare într-o altă țară a cărei limbă n-o cunoaște, s-o ia de la capăt și asta pe fonul stresului și noutăților care vin zilnic de acasă.
După un an de activitate, pot spune că proiectul în care m-am încadrat atât de bine este nu doar benefic nouă ucrainenilor, ci și unul foarte bine pus la punct. Nu lucrez de una singură, ci împreună cu o altă femeie extrem de dedicată acestei munci. Proiectul are o durată până la finele lui 2023, de aceea inițiatorii așteaptă o propunere de continuitate a celor implicați. Și tot aici, încă o parte frumoasă pe care vreau să o menționez este că în Moldova e posibil să găsești de la bun început un post de muncă fără a cunoaște limba română.
În total, decursul ultimului, am reușit să ajutăm la angajarea a peste 60 de persoane, iar mulți dintre ei încă mai lucrează în aceleași posturi de muncă, în timp ce alții s-au întors la noi pentru ajutor suplimentar.
Am reușit să facilităm angajarea oamenilor în diferite domenii de la profesii administrative până la cele de muncă manuală. Printre persoane pe care le-am ajutat să se angajeze se află și Victoria, o femeie din estul Ucrainei. Ea și-a petrecut toată viața lucrând ca masajist reabilitator pentru adulți și copii, respectiv și-a dorit să continue în aceeași sferă de activitate. Cu ajutorul localnicilor, am reușit să o angajăm într-o clinică de stat, într-o poziție care se potrivea perfect cu calificările ei. Ministerul Sănătații a confirmat documentele sale și i-a permis să lucreze în domeniul medical.
Recent, am fost contactată de Anastasia, o tânără din Mariupol, care nu mai are nici casă, ba mai mult chiar, nu are un oraș unde să se întoarcă. În acest moment, ea nu are planuri clare și a decis să rămână în Moldova. Mi-am dorit foarte mult să-i pot oferi un loc de muncă și un mediu prietenos. Cu eforturi considerabile, am reușit să fac acest lucru! Anastasia lucrează acum într-un atelier mare în departamentul de vânzări. De fapt, primim multe feedback-uri de oamenii pe care i-am ajutat să se angajeze, iar cu mulți dintre ei menținem legătura. Experiența mea de lucru anterioară mă ajută foarte mult în acest proces.
Despre Moldova? Principalul este să n-o comparăm cu Ucraina, țara mea de suflet. Dar per ansamblu, Moldova este o țară prietenoasă și mă simt confortabil aici. Moldovenii au valori asemănătoare cu ale noastre, aceeași bucătărie etc. Din punctul meu de vedere, Moldova are perspective bune și la Chișinău există mulți oameni de afaceri înzestrați cu spirit antreprenorial, la fel ca și în Ucraina și asta bucură.
Dacă e să fac o retrospectivă a ultimului an și jumătate din viața mea cred că suntem niște norocoși. Activez într-o organizație minunată, cu o echipă excelentă unde sunt apreciată, respectată și susținută. Fiul meu are mulți prieteni. Suntem într-o țară străină și începem să-i învățăm limba. Nu planific să devin expertă în limba română, dar consider esențial să pot saluta și schimba câteva cuvinte de bază cu echipa mea, la grădinița fiului meu precum și în alte situații cotidiene.
Nu avem planuri de a rămâne în Moldova. Dorim cu ardoare să ne întoarcem și vom face asta cu prima ocazie. Cu toate acestea, experiența mea de viață în Moldova va rămâne una foarte pozitivă. Unicul regret este că toate astea se întâmplă pe fundalul unui război în țara mea natală.
