Svetlana Rusu

Comentarii

Svetlana Rusu: „Doamna Nina din Nikolaev pe care am găzduit-o a devenit bunica Nina și ea știe că are mereu ușa deschisă în casa noastră” 

„În dimineața când s-a declanșat războiul, am avut o discuție cu soțul. Am ajuns ambii de comun acord să cazăm refugiați. Și tot atunci am sunat-o pe dna Svetlana Racu, primăriță noastră și i-am spus de decizia luată. Nu, nu am fost influențați de imaginile și video-urile cu care a fost împânzit ulterior internetul și mass-media – ucraineni speriați pe la vămi și moldoveni care-i întâlneau cu mâncare caldă și îi duceau la adăposturi.” Așa își începe istoria Svetlana Rusu de 37 de ani, mamă a șase copii, din Boșcana, Criuleni, care a oferit acoperiș deasupra capului pentru șase refugiate ucrainence. 

Noi avem liberă casa socrilor din satul vecin și ne-am gândit că dacă tot avem ocazia să facem un bine, de ce nu…? Primăria știa de disponibilitatea noastră așa că chiar în primele zile ale lunii martie am fost anunțați că putem găzdui o mamă și o fiică venite din Nikolaev. Așa am cunoscut-o pe Elena și pe fiica ei și care l-a scurt timp a venit către noi cu întrebarea dacă suntem de acord să oferim spațiu altor trei femei – mătușei (sora geamănă a mamei), respectiv, verișoarei și nepoatei sale, care au ajuns tot în satul nostru, dar primele zile au fost cazate de finii noștri. Nici nu se punea în discuție…. Iar la câteva zile după, Elena s-a apropiat de mine și m-a întrebat dacă nu avem nimic împotrivă să o aducă și pe mama ei din Nikolaev. 

Toate șase au locuit în casa socrilor din satul vecin cam două luni de zile, perioadă de care au avut nevoie pentru a-și perfecta actele. La început de mai toate au plecat în Canada la o rudă de-a lor și doar mama Elenei, dna Nina a reveni la Nikolaev. A zis că nu poate să-și lase soțul singur.. În ziua plecării le-am petrecut până la aeroport ca pe cele mai apropiate rude. 

Nu știu cum s-au derulat lucrurile la alte familii care au cazat refugiați, dar noi am avut un mare noroc pentru că toate au dat dovadă de o cumsecădenie cum mai rar găsești. Mereu aveau câte ceva de făcut fie în casă, fie prin grădină, fie în curte. Au lăsat o curățenie impecabilă în urma lor. 

Evident că au fost ajutate de autoritățile locale, dar și de Asociația AO HELP, și desigur de mulți oameni cu inima mare. Pe parcursul celor două luni cât s-au aflat la noi, înclin să cred că nu au dus mari lipsuri pentru că le-am asigurat cu strictul necesar – alimente, lemne pentru foc, pături, albituri etc. 

Mergeam des la ele în vizită și când vedeam că nu se găsesc anumite lucruri sau alimente le aduceam. Și de fiecare dată se simțeau foarte stânjenite pentru că se face atâta gălăgie în jurul lor și că oameni necunoscuți le tratează atât de bine. Mă rugau să nu fac atâta efort pentru ele, mai ales că tot în acea perioadă am aflat că sunt însărcinată. Ziceau mereu „voi moldovenii sunteți incredibili. Cu rușine spunem că ai noștri poate nu s-ar fi deranjat atâta, dacă lucrurile erau să fie viceversa”. Aici nu le puteam da dreptate pentru că eu cred că omenia nu ține de naționalitate

Toate șase au primit ajutor inclusiv cu ocazia sărbătorilor pascale, iar în ziua de Paști am stat cu toți la masă și am avut parte de o sărbătoare mai deosebită. 

Am rămas în relații apropiate până azi. Iar pe mama Elenei, care pentru noi a rămas ca și bunica Nina și care a decis să se întoarcă în Ucraina, am rugat-o să vină în vizită, iar dacă mai are nevoie de un acoperiș deasupra capului, ușa noastră e mereu deschisă. 

Cum am ajuns să beneficiem de ajutorul financiar oferit familiilor care i-au în plasament refugiați? Absolut întâmplător. Într-o zi ne-a spus Elena că suntem eligibili. Astfel pentru cele două luni am primit suma de 7000 lei, câte 3500 lunar. 

Un lucr e sigur. Noi nu am făcut acest act de binefacere pentru a primi ajutor financiar. Cred că bucuria și recunoștința din ochii acestor femei valorează mult mai mult, iar asta e cea mai mare răsplată. 

Programul de asistență financiară pentru familii care găzduiesc refugiați ucraineni în Moldova a fost un sprijin financiar pentru a compensa cheltuielile de necesitate primară. Astfel, pentru a sprijini aceste familii, Programul Alimentar Mondial al Națiunilor Unite (PAM), în colaborare cu World Vision International, organizații People In Need, Catholic Relief Services, ICNUR și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, au lansat un program special de asistență financiară pentru familiile care oferă adăposturi refugiaților ucraineni. Pentru a fi eligibile familiile trebuiau să îndeplinească următoarele criterii: refugiații găzduiți să fie cetățeni ucraineni, refugiații să fi locuit cel puțin o săptămână. Pentru înregistrare familiile accesau portalul național uahelp.md și completau un formular de înregistrare pentru gazde. După finalizarea înregistrării, primeau un cod. La rândul lor, refugiații se înregistrau pe uahelp.md, utilizând același cod primit. Ajutorul financiar acordat depindea de numărul de refugiați găzduiți.